Calabria
Cca sù nnati patrimma e mamma mia
e cca dormanu 'mpace 'u sùonnu eternu.
Ccca sugnu natu pur'io Calabria mia.
Ti stìanni longa longa 'ntra dui mari
e Rocca a Rreggio e 'nzinu a Praia a mmare.
Sulu 'ntre vrazze tue nasce e cci crisce,
cumu si Cristu cci avisse benedittu,
'a kianta e l'ordurusu bergamottu.
Sti mari chi ti sù nnaca e ccuruna
sù nnietti e cchiari cumu 'nu brillante,
mentre 'stu cìelu pare fattu a mmanu
e 'nu pitture chi dare s'è ffattu
culuri ed arte e Cimabue e dde Giotto.
'U Pollino chi tieni ppe ccuscinu
'u vìentu e tramuntana ti ripare,
ccussi fa Dolcedorme 'mpampinata
dduve 'a dimura l'aquila cci ha fattu.
L'Aspromonte chi tieni ppe trapunta
è 'nn'atra perna e da cullana tua
dduve l'olive sù cculure e argìentu
cumu 'nu mantu de 'na fata antica.
'Mmìenzu, assettata cumu 'na regina,
a Sila nostra, chi 'ntre vrazze tene
'u Cecita, 'u lagu Arvo e ll'Ampollino:
tre specchi e acqua pura cumu 'u cìelu,
atre tre perne e da cullana tua.
Cca nasce e crisce portugallu e ffagu,
oliva ducia e glianna de carigliu,
uva frammosa e ppumu limuncìallu.
Cca fa llu nidu 'a quaglia a Primavera
e lla beccaccia, e vìernu, cci dimure.
'U sule chi t'allumine e tti scraffe
cunkje lla ficu, 'u pumu e lla cerasa
e ssutta 'a corkja reste e lle 'nsapure.
I figli tuvi, sparsi ppe llu munnu,
sentanu sempre 'u desideriu e tie:
e 'stu sule e 'stu cìelu e 'ste muntagne
e 'sti laghi e 'sta gente e dde l'affettu
ch'un trovanu stapìennu a ttia luntani
e prìestu o tardu pensanu a tturnare
ppe bìdare 'stu cìelu cristallinu
chi doppu vistu nun si scorde mmai.
Da: "Liriche in vernacolo calabrese"

Nessun commento:
Posta un commento
Il commento verrà pubblicato dopo visione!